Ce ai face dacă ți s-ar spune că trebuie să-ți părăsești propria casă pentru că urmează să fie demolată?
Afla mai multe aici.
Chiar dacă este în noi.
CityBear.ro e sus. Gata cu theCityBear.com. Asta nu
pentru că țineam eu morțiș să am domeniu .ro, ci pentru că niște
chinezi m-au jefuit de tCB.com. Acum te trimite pe wed in Beijing și 8d.cn. Gălbejiții naibii! Broscarii!
Continuarea se gaseste in postarea asta de pe citybear.ro.
fost indragostit niciodata. In cazul asta… ce-i de facut? Daca
indragosteala voastra n-a fost niciodata dragoste? Poate doar un CRUSH
dar niciodata dragoste d-aia pe bune. Nu-i asa ca nu v-ar conveni!? Ati
decis in acest moment, inca o data (de parca mai era nevoie) ca ati
simtit dragostea si nu doar "an involuntary cognitive and emotional
state in which a person feels an intense romantic desire for another
person". Doar ca sa va simtiti mai bine. Ma enervati, porci sovinisti
si perversi!
In cazul asta eu sunt indragostit de HawkGirl. In your face!
Oricum, i need to cut you some slack, you are only human. Si in aceasta
calitate, chimicalele, cu mare ajutor din partea mintilor voastre
deziluzionate, va fac sa credeti ce vor ele. Adica voi, sau altii…
sau televizorul… Mda! Ziceam ca vestile bune nu vin niciodata
singure. Cam naspa asa. Dar asta-i viata micuta minte deziluzionata. Go
on and say whatever you want. I ain’t listening!
creste si se intinde. Se numeste Vali. E blond, in jur de 1,70 si
cateva kile, puse acolo ca sa fie. Traieste de mai mult de 19 ani si
respira tot de pe atunci. Jinduieste dupa realizarea mare si realizari
mai mici si mai putin dupa avere, sau broaste testoase. Daca odata cu
"realizarea" vine si auto-cunoasterea bine, daca nu se poate lipsi de
bonusul asta. El incearca sa-i cunoasca pe cei din jur si sa-i filtreze
de dupa lentile aproape opace. Aluneca si mananca in acelasi timp pe
ganduri si pe muzica celor de la Blink, The Corrs, Pasarea Colibri,
Panic! At the Disco si alte formatii pe care le poti gasi in vastul sau
pleilist muzical. Se cufureaza regulat, are mictiune sanatoasa cand nu
e racit si o iubeste pe Pruna (Plum) din toata fiinta lui. Vorbeste
intr-un ritm scazut si cateodata isi cauta cuvintele prea mult, dar
spera ca intr-o zi domnul Musina (poetul) ii va regula scadenta
spuselor. Il citeste pe Pitea si pe Gibson cu ochii lipiti de cerneala
neagra-grizonata de pe foile confectionate din hartie. Arunca vorbe
glumete, dar cu grija, iar cateodata nu. Ii plac delfinii si o iubeste
pe Plum. Are o farfurie mov, in care pesti stastici si unidimensionali
inoata. Deseneaza bine cand are chef, ii place sa conduca si scrie
regulat, sau neregulat, depinde de ce s-a intamplat in seara
precedenta. Bea bauturi spirtoase, fumeaza tutun romanesc de import. El
este Vali. El este mai multi, dar doar unul e treaz in timp ce ceilalti
dorm.
Si acum dupa ce a scris randurile astea, va lasa in durerea voastra galben-amaruie. Buh bye now………
:-h
Filed under: Health,Personal | Leave a Comment
Filed under: Personal,Religion | Leave a Comment
O poză. Imaginea )$nei pe o bucată de hârtie. Un simbol. O cupă de amintiri…
nici măcar. O sticlă de şampanie umplută cu dureri.
Oameni care se schimbă în jurul meu… şi eu rămân impasibil. Mă schimb şi eu
la un moment dat.
Prieteni care se înstrăineză, deşi liceul încă mai are până când să se sfârşească.
Cum va fi după terminarea şcolii, atunci? Când ultimul clopoţel va suna, iar noi,
luându-ne bagajul de cunoştiinţe şi valorile morale dobândite ne vom îndrepta
către alte zări. Totul se va destrăma. Patru ani de relaţii inter-umane vor rămâne
doar în amintirile şi conştiinţele noastre.
Ce conteză într-adevăr? Banii? Reputaţia? Familia? Cărţile? Pizdele futute? Acel
bagaj de cunoştiinţe? Amorul?
Fiecare are alte obiective… Dar în general toate duc spre acelaşi deznodământ
râvnit. Voi le ştiţi. Şi voi le aveţi.
Şi prietenii mei au aceleaşi probleme ca şi mine.
Am început să ne călcăm pe nervi… Ne sabotăm. Ne înghiontim. Lucrăm pe la spate.
Eu n-o fac.
Nici n-o s-o fac.
Discuţii dureroase despre asta şi aia. Sunt obosit şi trist şi singur înăuntrul
meu. Ceea ce înţeleg acum îmi îndurerează fiinţa.
Pinguinii din Japonia au ieşit la plimbare prin oraş, căci sunt prea obezi şi
un pompier american a făcut respiraţie gură la gură unui câine, salvându-i astfel
viaţa. Dar pe mine cine mă scoate la plimbare… cine-mi va face respiraţie gură
la gură? Unii au încercat… alţii vor încerca probabil… Dar am inhalat prea
mult fum şi m-am îngrăşat prea mult.
Sunt fatalist. Sordid. Azi a fost o zi bună. Mâine deşi e sâmbătă, merg la şcoală.
Apoi meditaţii.
Vieţuiesc alături de sute de eu-ri. Unele contradictorii, unele venind în ajutorul
altora.
Pun poza jos… O întorc cu faţa spre birou. Dacă mâine îmi va zâmbi, mi se vor
înmuia genunchii. Şi toată fiinţa o dată cu ei.
Poza priveşte de aproape lemnul mesei. Eu nu mai privesc la ea. Mă voi vindeca!
O poză cu faţa în jos. Imaginea durerii neîmpărtăşite şi ascunse de ochii lumii.
Pitită nu foarte bine, recunosc.
Astăzi am schimbat stări cu o rapiditate de neimaginat… Uitaţi rezultatul:
Şi încă o dată durerea sfâşie. Problemele adolescenţei lovesc cu brutalitate.
Copilării inumane. Copilării… Greşeli nepermise de educaţia şi instruirea societăţii
materialiste. Şi doare atât de tare. Suferinţe fatidice şi insolente şi indolente.
Mizerii cvasi-tragice.
Mâna-mi pute a ţigară. La dracu! Am devenit brusc vasul amărăciunii. Sunt o corabie
albă în stare deplorabilă, navigând cu pânzele lăsate, în derivă, în ape tulburi,
ape negre. Devin egoist acum.
Nu sunt făcut pentru lumea asta, am cugetat de multe ori. Sau lumea nu e pentru
mine. Poate mi-am greşit epoca. Sau locul în care m-am născut.
Aş vrea să-mi pot creea un univers propriu, delimitat clar de acesta în care
ne aflăm acum. V-aş invita şi pe voi.
Am memoria unui elefant amnezic.
Am avut de câteva ori impresia că Divinul mă fute în cur fără permisiunea mea.
Dar nu e adevărat. Mă sodomizez singur, din păcate. Parol, domnu’!
**
Astăzi s-au întrerupt filmările la “Omul cotangent”. Echipa de filmare a îtâmpinat
mari probleme, când firul webcamului s-a dovedit a fi pre scurt. Astfel regizorul
a hotărât ca scenele cu împuşcături din parcul Titulescu să fie filmate în sufragerie
şi pe holul adiacent.
Şirul evenimentelor nefericite a fost completat de o defecţiune a centralei termice
de apartament. Unul dintre actori “şi-a băgat plua” şi a plecat… cu ea îngheţată.
Actriţa principală: Veta Adoinicii a acuzat dureri de măsea pe canal. De vină
se pare a fi Curentu… Vasile, care a tras-o, se pare, în apartamentul ei de
pe Griviţei.
Vorbind cu medicul: “Trebuia să încuie geamul”, a sunat mai mult a reproş, decât
a sfat. Noi, redacţia, zicem că nu ar trebui să mai stea pe acel canal. Aburii
ieşiţi din adâncurile pământului ar putea să-i sufoce… gaiţa. Dar noi nu suntem
doctori, aşa că îi urăm doamnei Veta (a.k.a. VeGeta) “menopauză plăcută”!
De asemenea dorim toate cele bune celor de la me_oc.producţie. Pe această cale
vom încerca să-l sensibilizăm şi pe domnu’ Gigi, administratorul. Vă rugăm să
rezolvaţi problema cu încălzirea. Şi omule, igrasia de pe balcon s-a extins şi
în baie… Dă extrem de nasol pe film. Dar asta-i artă! N-ai cum să înţelegi!
[plic] Niuzletter me_oc.producţie
Me_oc
P.S. La întrebarea cât e integrală din [arctg (ctg(x/2)dx] {mi-a fost lene să
folosesc ecuationu’}, toţi cei din echipa de filmare au plecat să fumeze C$rp$721
fără filtru (<=== reclamă mascată inteligent [prea inteligent])
**
Privesc totul cu un ochi cinic. E clinic.
Am luat patru la biologie şi în ciuda oricăror aşteptări nu mă doare de loc.
Obiect pe care, după cum a zis şi profa, îl consider umplutură, mai ales pentru
viitoru meu şi fără rost în viitoarea mea (presupusă) carieră. Profesoara a scos
în timpul orei, limba de 4-5 ori şi a fluturat-o cu nonşalanţă prin aer. E rău
când vezi oameni mari, mult mai complexaţi ca tine. Şi amuzant în acelaşi timp.
Azi n-am văzut-o pe )$n$. Oare ea ştie că absenţle se adună? Dacă tot sunt răutăcios:
dar eu ştiu? Probabil are ea motivele proprii şi persoanale. Poate a început să-şi
săvârşească pedeapsa impusă de şcoală. Nu ştiu… Oricum, bravo ei.
Eu sunt pe cale să mă vindec! Doar să nu îî recepteze formele, ochii mei lacomi.
Phoho!
Laşule! râd în mine.
Când încerci să faci mişto de viaţă, de fapt faci mişto de tine. Şi viaţa râde
cu poftă şi te înghionteşte pe scenă.
M-am tâmpit de tot.
**
3 părţi… un om… nedefinit. O colecţie de măşti şi de emoţii spontane, sau
mai puţin spontane.
Mulţumesc unor persoane… Şi voi ar trebui s-o faceţi.
Îmi cer scuze pentru incoerenţă… Şi voi ar trebui s-o faceţi.
Închei aici azi. Vă las cu problemele sau fericirile voastre de moment.
Şi nu. Nu sunt vindecat… Sufletul meu va avea nevoie de timp şi de oblojire…
Întotdeauna a avut…
641 de cuvinte. 31 de paragrafe. 3210 caractere (3940 cu tot cu spaţii) O pagină.
Care luate împreună, sau separat, nu zic nimic.